Lilieci, religie şi Art Nouveau - (Spania, partea I)

      În 138 î.Hr, civilizaţia romană înfiinţa Valentia, provincie care a devenit ulterior Valencia de azi. În valuri, civilizaţiile romană, maură şi creştină au creat un mozaic colorat de civilizaţie, arhitectură şi limbă de o sonoritate specială, ceva mai muzicală decât spaniola madrilenă sau catalană.
      Dincolo de istorie, de conflictele cu maurii, de vizigoţi, de instalarea creştinismului şi apoi a Inchiziţiei, ceva mai blândă în Valencia decât în alte părţi, dincolo de acestea aşadar rămân simbolurile şi legendele. Printre primele e cea a liliacului.
     Micul animal e foarte prezent aici, mai întâi în carne şi oase în Valencia şi Albufera, regiunea cu livezi de portocali, lămâi, smochini şi orezării din jurul Valenciei, datorită abundenţei de hrană pe care o găseşte. E frugivor, se hrăneşte deci cu fructe şi cu insectele produse de fructele în descompunere, fiind prezent aşadar în roiuri mari în Valencia, în amurg.
    Apoi, e prezent în blazonul oraşului, în blazonul clubului de fotbal al oraşului, în cluburile unde se creează celebrele fallas, marionetele uriaşe, unice în lume, care se ard în timpul extraordinarului festival de Las Fallas din luna martie.
      Legendele despre liliac vorbesc despre regele creştin Jaime I, în perioada Reconquistei. Una dintre ele spune că liliacul s-a aşezat pe casca regelui, în semn de bun augur, alta că s-a aşezat pe cortul lui, bătând din lăbuţe şi zgâriind pânza cortului, anunţându-l pe rege de iminenţa atacului maur şi ajutându-l astfel să câştige o victorie răsunătoare, cea care a pus capăt domniei maure în Valencia.
       Începând din sec. 17, liliacul se instalează definitiv în emblema oraşului, având chiar şi o sărbătoare, pe 9 octombrie, ţinută de Comunitatea Valenciană.

                                                             


                                     Blazonul oraşului Valencia pe clădirea căpităniei portuare


                                                          

                                                       Detaliu felinar cu liliacul deasupra şi blazonul oraşului


      Zăbovind o clipă pe pragul dintre istorie şi legendă, blazonul oraşului are o poveste frumoasă. Iniţial, blazonul cuprindea rombul vălurit, simbolul poziţiei sale, semnificând oraşul dintre ziduri, înconjurat de valuri. Deasupra, coroana, semnul regalităţii. În sec. 14, în războiul purtat de Pedro de Aragon contra lui Pedro de Castilia, războiul celor doi Pedro (La Guerra de los Dos Pedros), Pedro de Aragon acordă oraşului dreptul de a utiliza armele şi coroana regală. La acestea se adaugă cei doi L de-o parte şi de alta a rombului (care era o monedă, un scud de aur), simbolizând lealitatea oraşului faţă de Aragon, în războiul contra Castiliei.
În sec. 17, se adaugă liliacul, iar în sec. 19, cele două frunze de laur, semn al independenţei oraşului.

    ...Din praful istoriei rămâne în Valencia o catedrală impresionantă, Santa Maria, cu aer compozit, undeva la mijlocul drumului între arenă romană şi catedrală gotică, locul unde se află unul dintre cel mai serios pretendent al Sf. Graal, o cupă de agat, după unii cercetători adevăratul Sfânt Potir.

                               

                                                 

           Catedrala din Valencia (sursa: foto Internet)

                                

Sfântul Graal (sursa foto: blogspot)

       Valencia e oraşul aromelor şi formelor. Aici e cea mai veche piaţă din Europa, Mercado Central şi minunata piaţă Mercado Colon, o bijuterie Art Nouveau, unde treci pe nesimţite pragul dintre nou şi vechi într-o întâlnire aproape firească.

                                                           Mercado de Colon, faţada principală

                                                 Mercado de Colon, interior