Unde eşti, copilărie ?

      Nu sunt fanul senzaţiilor tari. Nu mă dau în vânt după montagne-russe, nu-mi place să ţip cu capul în jos
în lupinguri nebune sau să cad în gol, lăsându-mi stomacul în urmă. Îmi place însă să mă plimb cu bărcuţe prin imperiul marionetelor din "Piraţii din Caraibe" sau cu gondola prin "Casa bântuită", să mă plimb cu trenuleţul pe insulă şi pe sub lac, ba chiar să devin şi pilot interplanetar cu Buzz astronautul sau să admir păpuşile din Small Land, de la Disney sau trăsnăile din Parcul Asterix.

      ...Uneori, copilul din noi ne arată că n-a murit. Dormitează acolo, ne dă câte un ghiont şi ne trage de mânecă pe ascuns, ne îndeamnă la câte o trăsnaie din asta, uite-aşa, ca să se ştie că nu suntem încă bătrâni, ca să mai rămânem puţin în lumea basmelor, cutreierând prin labirintul lui Alice şi scărpinându-ne în cap, gânditori la enigmele pisicii din Cheshire, alergând după Iepurele Alb sau punând la cale câte o poznă şi furând prăjiturele din dulap, eventual turnând praf de scărpinat pe gulerul vărului enervant sau somnifere în ceaiul bunicii surde şi pisăloage, care nu ştie decât să pedepsească şi să interzică totul.

   

                                               "Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta cu tot ?"