dimanche 25 septembre 2011

Fereastră de toamnă


      Din fericire, privirea nu mi se loveşte de beton. Din fericire, brazii, frasinul şi stejarul ascund clădirea leneşă, cu patru niveluri din faţa ferestrei. Din fericire, azi e vreme de lene de toamnă. Acum înţeleg pisicile. Îmi vine să torc şi să mă întind în lumina mierie, răsfirându-mă în funigei spre trecutul cu must de căpşunică şi mititei la mustărie în Bucureşti, sau spre viitorul care-mi întinde o invitaţie în Liège şi Bruxelles. Între ele, lenevesc, deşi n-ar trebui, îmi transfigurez lenea de septembrie cu gândul la simfonia de culori din octombrie, deşi n-ar trebui, nu muncesc azi, deşi ar trebui, răsfoiesc idei, deşi n-ar trebui, fac colaje în minte cu toate variantele de verde şi galben. Verde uscat cu parfum de măsline necoapte, verde strident între ore de după-amiază, verde adânc în ace de brad, verde prăfuit în oftat de septembrie. Galben intens de crizantemă, galben de frunze cu aromă de pere bergamote, galben şters de vânt şi ciorile care vântură mirişti, galben leneş care se insinuează peste tot.
      Miroase a rod de departe. Nu a struguri şi gutui, miroase a pământ uscat, a frunze adormite, a mucegaiuri solare şi a început de sfârşit de an. Miroase a lene felină, care toarce la soare, sătulă şi mulţumită. Miroase a fereastră de toamnă cu parfum de crizanteme rătăcite.

3 commentaires:

Tasha a dit…

Ce bine ai spus, miroase a inceput de sfarsit de an, nu-mi place toamna, desi e anotimpul roadelor, si ar trebui sa ma bucur de toata splendoarea culorilor, imi aduce o doza de tristete in suflet, ma gandesc ca mai trece un an...
Imaginile care le-ai postat sunt frumoase,multitudinea culorile iti fericeste privirea!

LE CHEMIN DES GRANDS JARDINS a dit…

Si tu comprends les chats, alors, ils t'apprendront leurs secrets et tu vivras plus heureuse encore.

J'aime beaucoup ton billet.

Roger

Vocea-de-departe a dit…

Merci, Roger. J'aimerais connaître la façon dont un chat gère son énergie et avoir son calme paisibile... A bientôt.