dimanche 18 septembre 2011

Invitaţie la călătorie

      Într-o lumină nostalgică şi languroasă, septembrie se despleteşte pe străzile Parisului.








      De sus, esplanada Turnului Eiffel e o îmbrăţişare a Palatului Chaillot, care găzduieşte în aripa Passy Musee de l'Homme, antropologica aventură pe care o aştept de mult, după lunga renovare până în 2012, apoi Musee de la Marine. De cealaltă parte, în aripa Paris,  e Muzeul Naţional al Monumentelor Franceze. Palatul Chaillot e o structură din sec. 19, ce-şi propusese iniţial multiple destinaţii, inclusiv aceea de a găzdui mormântul lui Napoleon. Astăzi, aici se află complexe muzeale, neuitându-se incontestabila sa valoare istorică, de loc unde s-a semnat Declaraţia Drepturilor Omului. Azi, am venit să profităm de Zilele Patrimoniului şi călătoriile magice prin lumea mării.
      ...Când traversăm piaţa Trocadero, am acelaşi sentiment de cădere în timp şi uşoară angoasă ca întotdeauna.  E un loc unde au păşit mulţi, de la personalităţi la anonimi, cu toţii motivaţi de un gând, o pasiune, o dorinţă. Cuvintele lui Paul Valéry o spun pentru mine, inscripţionate pe fronton:




  "Il dépend de celui qui passe
Que je sois tombe ou trésor
Que je parle ou me taise
Ceci ne tient qu'à toi
Ami n'entre pas sans désir"


(Doar de vrerea trecătorului
Depinde de-s comoară sau mormânt,
De tac sau spun cuvinte vorbitorului
Şi totul doar de tine ţine,
Prietene ce intri cu dorinţa-n tine.)




                 Maşinile se grăbesc pe colină, nu la întâlnirea cu istoria, ci mai degrabă cu turismul comercial. Puţine se opresc în faţa muzeului, majoritatea îl ocolesc şi coboară panta spre podul Iena de peste Sena, către celebra Doamnă de Fier, "monstruozitatea" devenită emblemă a Parisului. Noi nu ne grăbim. În muzee îţi ţii respiraţia şi călătoreşti blând prin timp, încercând să regăseşti viaţa obiectelor din spatele vitrinei. Corăbii, caravele, vasele de piraţi din romanele copilăriei, barca lui Napoleon şi galera Réale a lui Ludovic XIV, drumul se desfăşoară liniştit printre machete, pânze, greemente şi instrumente de bord, în sclipiri mate, încremenite în timp într-o "maiestuoasă şi aristocratică plăcere", cum spune Beaudelaire pe undeva, a contemplaţiei unice.


Barca lui Napoleon


Decoraţiile galerei lui Ludovic XIV

 Nu mă atrage forţa copleşitoare a vaselor de luptă, a crucişătoarelor, cuirasatelor şi distrugătoarelor, ci invitaţia la călătorie a velaturii corăbiilor şi căldura senzuală a lemnului. Metalul, oricât de frumos sau vegetal ar ondula tija lui, e rece şi distant, în timp ce lemnul are căldură şi împrumută viaţă de la creatorul lui, dezvăluindu-se într-o senzualitate blândă.




     În tăcere, cu gândul departe, printre uniforme, umbreluţe, dantele şi postavuri, acceptăm invitaţia la călătorie în lumea farurilor, a porturilor misterioase, a mării, cu aceeaşi fascinaţie cu care citim romanele de aventuri, cu care ne imaginăm lungi călătorii pe mări şi oceane şi cu care construim, centimetru cu centimetru acasă, în machetă, un bric cu trei catarge numit "Le Belem".


  


                                                                 Le Belem



1 commentaire:

tasha a dit…

Si uite asa, am facut o intalnire cu istoria, vorba ta...minunat! am savurat articolul tau, ca de fiecare data m-am simtit parca acolo...langa tine!...imi lipsea cafeluta sau ceaiul pe care l-as fi baut alaturi de tine....