A venit iar. Să-mi aducă aminte de defecte. Să mă legene în muţenie. Să-mi pieptene doruri. Să-mi ia libertatea. Să mă amorţească. Să-mi atârne înfrigurări de umeri. Să-mi lege picioarele cu fuioare de fum. Să-mi descânte. Să mă cotropească. Să-mi ia cheful şi liniştea. Să mă lase în suspensie deasupra unui abis, gâfâind. A tânjală. A dor. A fluidă culoare diluată. A regrete. A fugă. A ducă. A gol...
2 commentaires:
Offf....toamna este un anotimp maladiv si pentru mine...imi spanzura toate sperantele,ma lasa pustiita...
Foarte frumos spus ! Melancolia e un fapt de viata. De astfel de dispozitii melncolice nu scapa niciun om. Pana si cel intelept, norocos si prosper sufera de melancolie.
Enregistrer un commentaire