lundi 30 janvier 2012
Vremea mea pieziş
De-un timp încoace, fiinţez pieziş. Oblic. Costiş. Ponciş. Păliş. În curmeziş. Pieptiş. Diagonal şi priporos. Râpos şi înclinat. Îndurerat. Plecat şi amărât. Mâhnit chiorâş. Chiondorâş şi povârnit. Înţepenit. Trist şi şoldiş încremenit. Acut şi îndoit. Cenuşi de iarnă îmi cântă la geam. Bradul e acelaşi, poate mai mare ca acum un an. Dar. Îmi arată. Un orizont mort, cenuşiu, cordiş. La toate ferestrele atârnă suflete murdare de cenuşi. Pieziş.
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
4 commentaires:
Mocnesc muguri de bine și, după cum știi, cenușiul valorizează culoarea.
Sper din tot sufletul să ai dreptate. Da, în combinaţii, cenuşiul valorizează culoarea, el însuşi fiind umilul amestec între alb şi negru, adică două "non-culori".
Răbdare, numai! Doar cei care știu să aștepte papă tortul!
Ăăăă... Bine că n-ai zis-o p-aia cu cine nu mănâncă bătăturică, nu mănâncă nici ochişor... (Fireşte, se aplică la animăluţele alea "drăgălaşe" foc numite viermi...) Mda, răbdare, răbdare, da' s-o ştim şi noi, să vie soarele şi pe strada asta odată, că s-au strâns cam multe chestii urâţele-gri în interval de o lună. Şi se tot schimbă, permutări peste permutări luate câte "Ţ"... Dar de acord cu ideea de muguri de bine. Ca să nu mai zic că mi-a plăcut tare metafora asta. :)
Enregistrer un commentaire