Intermezzo la Notre Dame

                       Un comentariu cyberian despre Esmeralda şi Quasimodo mi-a readus în memorie o scenă petrecută acum doi ani la braseria "Les tours de Notre Dame", în coasta catedralei. Goniserăm ca nebunii prin trenuri şi metrouri printr-o caniculă imposibilă, maşina fiind bineînţeles pe butuci după ce s-a gândit ea cu mintea ei în gândul ei să ne tragă clapa taman în ziua meciului decisiv dintre Spania şi Olanda, pe care voiam să-l vedem pe panourile uriaşe de pe Champs de Mars. Juca La Roja şi nu puteam rata aşa ceva.
                     Prin urmare, alergam cu limba de-un cot paralel cu Sena, mai-mai să dărâmăm toţi asiaticii care pozau tot, de la bombeul pantofului personal la găinaţul scăpat din zbor al porumbelului parizian. Ştiam că mulţimea ne va înhăţa locurile preferate, aşa că am făcut o escală la braserie, pentru o îngheţată şi vreo jumătate din rezerva lor totală de apă. Chelnerul era un tip foarte vioi. Zburda între mese şi-i mergeau şi gura, şi mintea. Doar că prost. Când a venit o trupă de englezoaice tinere să-şi astâmpere setea, vechea râcă istorică dintre francezi şi englezi a scos capul şi i-a adus un potop de comentarii de latin contra anglo-saxonilor. A fost primul cartonaş galben din ziua aia. Fiindcă una dintre ele ştia franceză. Cu accent de trei lulele, dar o ştia. Prin urmare, monsieur Matthieu cel suplu şi vioi, care se vedea în minte lui Făt-Frumos cu stea în frunte, fu nevoit să-şi înghiţă orgoliul latin şi să-i servească fetii apa şi celorlalte sucurile şi lămâile.
                    Bombănind şi dondănind, numitul Matthieu vine la masa Efimiţei şi a lui Peter Pan, care trăseseră cu urechea la situaţie. Notează că cei doi vor o îngheţată Esmeralda şi una Quasimodo, că doar erau lângă Notre Dame. Şi leşinaţi de sete.
                    După alte câteva bombăneli, numitul Matthieu vine mândru cu îngheţatele cu moţ şi umbreluţe şi nişte pahare (minuscule, după setea mea) de apă. Şi iese din el fără să se gândească următorul comentariu:
                    - O "Esmeralda" pentru Esmeralda, zice, punându-mi îngheţata în faţă. Şi un "Quasimodo" pentru...
                    - ...Quasimodo, hai zi-o, zice Peter Pan, sufocat de râs.
       Văzându-ne gata să ne prăbuşim de pe scaune de râs, înecându-ne cu spor cu apa, monsieur Mathieu îşi dă seama ce porumbel i-a ieşit din gură şi zice singur:
                   - Mare tâmpit şi chelnerul ăsta...

                   După acest incident, Peter Pan s-a gândit brusc că mustaţa de Frank Zappa a acoperit musca şi că e cazul să-şi mai tundă din codiţa de rocker, iar chelnerul presupun că s-a lăsat de fotbal cu clienţii. Dacă n-a primit cartonaş roşu, a fost fiindcă avem umor. Iar el autoironie şi s-a redresat la timp.