All in the golden afternoon

                Efimiţa a stat o vreme într-un loc necunoscut ei, un fel de Lume a Oglinzii de o factură specială. Era extrem de obosită. Peter Pan, mai de la distanţă, mai de-aproape, a însoţit-o într-o călătorie complicată prin Casa Zăpezii, timp în care ea a fost nevoită să sară şotron sau să se strecoare printre simboluri de şah şi şuviţe de cuvinte citite sau auzite în oglindă.
               Citindu-l pe  Lewis Carroll pe la şase ani, Efimiţa şi-a dat seama că multe dintre cele auzite în Casa Zăpezii aveau legătură cu celebrele versuri din Jabberwocky sau Trăncăviciada. De fapt, părea acelaşi limbaj, în plus citit invers, ca în Oglindă.

  Era friglind, linsoase zăvi

  Se tot gyrau, gimblau în ob;

Numai ninsoare-n borogăvi,

Cînd momii sor deşciob.

              S-ar mai putea adăuga ceva ?
              A, da, desigur, că Efimiţa, după ce şi-a scos pălăria cu pene în semn de salut, preţuind toate ajutoarele, lăsându-şi spada şi scutul  la odihnă, şi-a lustruit emoţionată decoraţia primită de la una dintre zânele cele bune, -a înregistrat mesajele camaradereşti ale Cavalerului Tenebros, ale Căpcăunului Pozitivizat, ale Zânei de la Miazăzi şi a tuturor celor ce s-au gândit la ea şi şi-a întregit existenţa, fireşte, scriind în continuare. Partea care-i lipsise, un colţ de stea acolo, îi deschisese calea acum şi spre alt blog-glob-blob în limba violetelor.
             All in the golden afternoon...