lundi 12 novembre 2012
În aşteptarea unui suflet
E micuţă, se cuminţeşte şi se curăţeşte pas cu pas. Când plecăm, mai rămâne o felie schimbată şi proaspătă. Ne aşteaptă cu micul şantier aproape gata. Ne aşteaptă să o mobilăm odată. Ne aşteaptă să-i umplem pereţii de viaţă. Deocamdată, acasa asta e doar o cochilie în curs de renovare, în aşteptarea unui suflet. Deocamdată, i-am sacrificat chiar şi joile noastre de evadare, doar-doar se va transforma mai repede într-un cămin primitor. Curând însă, va deveni certitudine. Călăii timpului pierdut cântă romanţe de toamnă acum. Şi uită de oboseală. Poate că tot ce mai lipseşte e un fotoliu primitor şi o pisică.
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
1 commentaire:
Da, ai dreptate, acasele isi au sufletul lor ce isi extrag forma din seva sufletelor voastre.
Si noi sintem in asteptarea unui suflet, un suflet care isi extrage seva din seva sufletelor noastre.Chiar daca nu e noastra, casa in care stam il asteapta si ea cuminte... cu sufletul la gura. Pregatita. Atit cit ne pricepem si noi. O casa, un copil, un copac...ordinea nu cred ca mai conteaza atit de mult. Si-apoi tot ceea ce conteaza in viata e sa facem lucrurile din suflet oricit ar fi de mari, oricit ar fi de marunte.
Enregistrer un commentaire