vendredi 30 novembre 2012

Veste tristă

...Uneori, moartea vine anunţând însănătoşirea relativă. Probabil ca să şteargă regretele şi să dea omului timpul să-şi ia rămas-bun de la cei apropiaţi. Sau poate ca apropiaţii să aibă timp să facă tot ce se face ca femeia să plece împăcată şi liniştită. Şi pleacă. Liniştită. Ducând în spinare povara celor 85 de ani de amintiri, de vorbe şi trăiri. Şi uşurarea de a scăpa de o povară, şi bucuria de a se întâlni cu ceilalţi plecaţi, mai devreme sau mai târziu. În lumină. În alte dimensiuni, în alte zări.

3 commentaires:

Tasha a dit…

Cunosc sentimentul..sambata mergea pe picioare, miercuri l-am adus in sicriu din Cluj....mi-ai trezit amintiri draga Mona...:(

Dana a dit…

Condoleante si este bine ca stii ca aplecat linistita; vorbele nu prea isi au rostul in momente atat de triste.
Iti doresc numai bine xxx

Liviu Vacariu a dit…

Sa ii fie amintirile usoare si frumoase!