vendredi 18 janvier 2013

Sentimentul festiv al zăpezii

Vine pe neaşteptate. Se strecoară tiptil. Vine de sus. Aduce veselie în ochii celor ce ştiu s-o iubească. Se strecoară cu bucurie în suflet. Cu alb şi puritate. Acoperă toate contururile ascuţite, rotunjeşte totul. Se culcă, cuminte, pe pietre şi maşini. Unduieşte în vârtejuri în aer. Se agaţă de gene. Se topeşte pe buze. Acoperă acoperişuri. Ascunde imperfecţiuni. E copleşitoare. E ea. E temută de unii, binevenită de alţii. E festivă. E binecunoscută. Şi totuşi mereu nouă. E zăpadă.




1 commentaire:

Liviu Vacariu a dit…

Sublim, peisajul descriptiv.Da, zapada ascunde imperfectiuni. E camuflajul ideal. Si asta se observa atit de bine in oras. Imediat cum incepe insa sa se topeasca, imperfectiunile apar ca marite sub lupa. In fond, nu exista gropi ci doar "nu exista suficienta zapada".