vendredi 29 mars 2013

Iaurt cu fructe

Ce înseamnă normalitate ? E o stare ? E o calitate ? E un moment ? E o etapă ? Dacă m-ar întreba cineva în ce stare mă găsesc, aş spune aproape normală. Şi prin asta aş înţelege static. Nezguduit de seisme majore. Aproape de linia de plutire, cu permanenta teamă de a cădea sub ea. În aşteptare. Într-o lene neuronală care ţese moliciuni şi nu lasă cuvintele să scape, ca o pânză de păianjen, lipicioasă şi rezistentă. Am ciocănit în lenea asta cu ce am găsit la îndemână, dar cuvintele sunt sărace şi stările de spirit sunt molcome ca trenurile ce trec prin faţa ferestrei mele, constante şi egale cu ele însele. Aştept. Poate primăvara, poate o noutate, poate o înveselire ce ţine mai mult de exterior ca să se poată cuibări în interior. O suficienţă mototoală şi "grisâtre" cum ar spune francezul. Urâţică-cenuşie, cum ar spune românul. Ca un iaurt cu fructe în care cauţi fructele. E pasta existenţei şi mă înconjoară. Ca şi în alte dăţi, o recunosc. Am mai cumpărat produsul ăsta. Şi în alţi ani, şi în alte circumstanţe, şi în alte timpuri. E banal şi cotidian, desprins din cea mai sârguincioasă liniaritate a existenţei. E un produs vâscos şi dens. E egal cu sine şi se schimbă rar. Aproape că aştept să mă ciocnesc fizic de sintagma "aşa e viaţa". Oare ? E lene ? E aşteptare ? E liniaritate ? Ştiu sigur că trebuie să fie şi fructe în iaurtul ăsta, doar aşa scria pe etichetă, iaurt cu fructe, doar că prin pasta densă nu le găseşti. S-or fi ascuns la fundul cutiuţei ? Or fi uitat să le pună ? Am uitat să le recunosc ?

4 commentaires:

Liviu Vacariu a dit…

Mie imi place laptele acru (cu varianta lui moldoveneasca - chisleag), imi plac fructele, dar nu imi place deloc iaurtul cu fructe.Deloc.
Si cu toate astea, citind aceasta postare foarte frumoasa, am inteles mai bine ce este fericirea cautata in postarea trecuta. Fericirea este un iaurt cu multe fructe. Asta imi aduce aminte de o cunoscuta butada care a circulat pe internet inaintea sfirsitului lumii de anul trecut care spunea simplu : The world can't end in 2012, I have a yogurt that expires in 2013. Era vorba cu siguranta despre un iaurt cu multe fructe.

Dan a dit…

Greu de definit normalitatea, într-adevăr. Mă gândesc că ar putea reprezenta o stare de echilibru, intervenită în momentul în care încetezi să mai alergi, să te zbați pentru asgurarea fizică a existenței și de la care ai timp pentru problemele de suflet. De-aici, percepția normalității diferă de la individ la individ.
Ar fi normal, de exemplu, să am timp să citesc un roman bun, să merg să văd un spectacol de teatru, să petrec mai mult timp cu fiul meu. Ar fi normal să pot să-i ajut pe cei din jurul meu. Ar fi multe, foarte multe.
Și da, cred că normalitatea contribuie din plin la sentimentul de fericire. Greu de crezut că ai putea fi fericit în alte condiții, decât cele normale.

bubumaia a dit…

Nu știu de ce am impresia că ne-au bântuit aceleași gânduri zilele astea.
Îmi place metafora. Iaurt cu fructe! Poate că o soluție ar fi nu-l mai luăm de-a gata.

Tasha a dit…

Intr-o lume anormala cine poate stabili normalitatea? subscriu la cele scrise de Dan.