vendredi 21 juin 2013

Genesis - Ripples

Uneori am vrea ca unele clipe să dureze veşnic. Să nu mai plece de lângă noi, să se eternizeze. Câte o stare de bine în care plutim, acea "fericire măruntă" care îţi invadează trupul în timp ce faci ceva banal. O stare totală în care totul e cum trebuie să fie şi totul e unde trebuie. Îţi surprinzi mâinile scriind ca de obicei, apăsând grăbite tastele şi deodată, odată cu lumina pudrată a soarelui din spatele ploii năvăleşte peste tine starea de bine, fericirea sau măcar mulţumirea. Te laşi îmbăiat de starea asta fără să te mişti şi aproape fără curajul de a respira, de teamă să n-o împrăştii. E bucuria comună a unei stări efemere, care ţi-ar fi la îndemână dacă n-ar fi atât de rară. E raiul tău cotidian, poate lângă o persoană dragă, poate lângă un obiect drag, poate când rememorezi o amintire care te-a atins cu aripa ei. E totul în clipa aceea, e bine, e starea zero, în care îţi încarci cu drag bateriile şi din care porneşti spre alte clipe. Dar, din nefericire, vălurelele făcute de clipa aceea unică nu se mai întorc. Cum să păstrezi fericirea ? "Ripples never come back"...

2 commentaires:

Liviu Vacariu a dit…

Dorinta de a pastra fericirea acelei clipe unice ne face nefericiti.
Ceea ce putem face e sa ne cultivam fericirile si sa le privim ca pe niste flori. Starea asta noua de spirit o putem numi floricire. Floricirile se pot apoi imparti in dar si celorlalti.Si astfel vom trai cu totii floriciti pina la adinci batrineti.

B85CSP a dit…

<>
Aşa ştiu eu, citat (aproximativ) din Ileana Vulpescu.
De-aia zic: păstrează ce vrei, unde vrei, dacă vrei. Într-o zi o să-ţi pară bine că n-ai aruncat nimic din tine, că e un strop de fericire în orice nefericire... Ce-ai trăit e al tău, fatalitate! Ai puterea să arunci ce nu vrei, înttrebarea e: poţi?