Cireşi japonezi

Cireşul japonez e o stare de spirit. Prima oară m-am întâlnit cu ea în curtea interioară a Şcolii Centrale de Fete, unde înfloreau festiv, ca să ne semnaleze cu toate nuanţele de roz posibile că vremea frumoasă se încetăţeneşte, că nu mai vine frigul, că totul s-a dezmorţit şi e cazul să zâmbim mai des. De atunci, mi-a legănat tinereţea în parcul Herăstrău, când împingeam un cărucior şi ţineam o mânuţă, aplecată şi atentă asupra boţului de om care mă însoţea. Parfumul discret al cireşului japonez e ca o explozie de şampanie, întâi e şocul vizual şi abia apoi simţi fina adiere care te transportă pe meleaguri orientale, în stampe de epocă. Cireşul japonez e festiv. E şampania primăverii, cu bucheţelele lui ca nişte globuri roz deschis sau ciclamen, inundându-ne câmpul vizual cu o bucurie copilărească. Mai târziu, mi-a însoţit maturitatea pe marginea bulevardelor parcurse cu paşi grăbiţi, către muncă, aruncând mereu câte o chemare irezistibilă de evadare spre spinarea mea gârbovită de griji şi liste. Erau însă acolo, la post în fiecare primăvară, proaspeţi şi veseli ca râsul din suflet al unui copil. Acum îi văd începând să-şi desfacă globuleţele pe marginea străzii Montaleau, în timp ce urc cu pas vioi spre sala de concerte, în periplul meu zilnic de jumătate de oră, pentru menţinerea tonusului. Stau de pază în faţa cabinetului medical al unui medic român, rătăcit pe aceste meleaguri ca şi mine, departe de locul unde s-a născut, cu noi perspective în faţă şi noi chemări. Stau la colţ de stradă lângă florărie, parcă făcându-i concurenţă. Stau şi lângă restaurantul japonez care îşi aşteaptă toropit clienţii. "A emporter, monsieur ? Ou sur place ?". Fie că e la pachet, fie că e acolo, comanda vine cu acelaşi entuziasm cu care cuvintele se pierd printre petalele roz de la intrare, răspândite pe jos într-un covor asortat cu restaurantul. N-ai cum să nu iubeşti cireşii japonezi. Sunt, alături de caişii autohtoni, hohotele de râs ale primăverii dezlănţuite, venite să se bucure şi să ne bucure din tot sufletul, pe orice meleag am fi.