Primăvară în Sucy-en-Brie

E indubitabil. A venit, cu o răsturnare spectaculoasă a unui coş întreg cu flori şi petale, răspândind peste tot brânduşe, narcise, violete, năsturaşi, toporaşi şi muguri roz ce plesnesc, tot mai mulţi. Ca în fiecare an, îmi era dor de ea. Ca în fiecare an, vine cu speranţe. Ca în fiecare an, ne face să ne simţim mai tineri, ca şi cum n-am îmbătrâni cu încă un an. Dintr-o curte de pe traseul plimbării mele se uită la mine o găină şi o capră, cu expresii vioaie şi uimite. De parcă le-ar fi surprins şi pe ele. De parcă şi lor le-a trecut pe la ureche şoapta magică. Un domn contrastant de elegant vopseşte gardul unei vile, căţărat pe o scară. Vila are două niveluri, dintre care ultimul e un soi de foişor vitrat, numai bun pentru apariţii fantomatice. Grădiniţa de peste drum şi liceul vuiesc de voci. Toată lumea e afară, aleargă, vorbeşte, se mişcă. Se mişcă lumea. Se animează fiecare por. Se vorbeşte şi se râde. La casa de cultură Jean Marie Poirier sunt mai multe maşini parcate în faţă. E o expoziţie, uşile sunt deschise. În aer pluteşte parfum de petale şi soarele e generos cu toată lumea. "Chez Christa", cofetăria, etalează flori în vitrină, în onoarea anotimpului ce ne înconjoară. La "Pharmacie de la gare" vitrina e populată de păpuşi mecanice. Tema e circul. Clovnul aruncă bile colorate, foca ţine în echilibru o minge pe nas, iar pe jos sunt steluţe colorate. Florăria "Paradoxe" etalează o pădure de zambile albastre şi albe. Peste tot se simte o nevoie de nou şi un freamăt nou, ca la început de an, deşi anul a început de mult. Suntem atenţi. Suntem mai proaspeţi. Suntem pregătiţi. Pizzeria are oblonul pe jumătate deschis, pauza de la prânz s-a terminat şi îşi aşteaptă clienţii. Cei doi arabi care servesc sandvişuri şi pizza descalecă de pe motociclete şi îşi fac de lucru la uşă. Înalt şi sincer, cerul stă în coate pe acoperişuri. Doamna cu dalmaţianul pe care o întâlnesc în fiecare zi în grădina publică îşi face liniştită rondul. Dalmaţianul adulmecă narcise şi strănută. La locul de joacă, copiii se caţără pe "păianjen" şi se dau pe tobogan. Chiotele lor completează simfonia nerăbdării ce pluteşte printre noi. E ea, a venit, nu mai pleacă, nu ne mai dezamăgeşte, a venit cu toate darurile şi toate florile ei, e din nou aici, e primăvara.