Chez Ginette

Concert rock în inima Montmartre-ului, într-un bar cu trei niveluri, terasă, sală şi un salon la subsol pentru evenimente, cu o mică estradă pentru orchestră şi un bar minuscul. Chitariştii şi-au cuplat chitările la pedale şi la staţie, trombonistul a fost excepţional, nu degeaba vine de la "Mano Negra", cântăreţul la muzicuţă l-a secondat impecabil şi oamenii au strigat şi s-au agitat pe ritmuri de piese rock vechi, reluate cu bucuria de a dărui. Berea curgea în valuri, oamenii ridicau braţele şi muzicienii se dezlănţuiau cu generozitate. Impresionant a fost faptul că nu erau doar tineri, ci de toate vârstele. Poate cel mai impresionant a fost un cuplu de vreo 70 de ani care se zbuciuma pe ritmul bateriei ca pe vremea tinereţii lor, probabil. O oază de evaziune din cotidianul apăsător, pe ritmuri rock. Afară, ne aştepta o noapte caldă, spânzurată între linia 14 de metrou, cea complet automatizată şi trenurile spre Sucy, într-o mare de oameni, în oraşul care nu doarme niciodată, Parisul dintotdeauna. Un intermezzo muzical în ariile monotone ale zilelor ce vin şi pleacă, binevenit între atâtea ore identice, care se scurg cu înverşunare în aceeaşi clepsidră.