Breteuil, castelul poveştilor

          Într-o sâmbătă însorită de octombrie, am pornit spre Breteuil, castelul poveştilor lui Charles Perrault. Ne-a întâmpinat chiar proprietarul, domnul Francois de Breteuil, un bătrânel cumsecade, care a ţinut să ne ureze o vizită plăcută şi să ne informeze că la ora 17 era programată o nuntă marocană. Ce noroc pe ei, m-am gândit... O nuntă la castel... Castelul are trei aripi, un porumbar cu reconstrucţii de imagini rurale în spate şi un parc bine întreţinut, cu o bucăţică de pădure care conduce spre un lac ce face deliciul pescarilor locului. Suntem departe de fastul de la Blois, Chambord sau Versailles, ne aflăm într-o locuinţă intimă, cu saloane mici şi reconstrucţii în funcţie de evenimentele vieţii conţilor de Breteuil, care au locuit aici. Prin toate saloanele ne întâmpină manechine îmbrăcate de epocă, de la regina Maria Antoaneta la Marcel Proust şi reprezentanţi din sec. 19. Legendele locale se înşiruiesc, vedem şi o reproducere a colierului furat al Mariei Antoaneta, pe marginea căruia s-au ţesut atâtea teorii ale conspiraţiei. Salonul de ceai şi fumoarul sunt cochete, cu mobile tapisate cu catifea, porţelanurile sunt delicate şi peste tot vedem trimiterea la basmul Motanului Încălţat. Într-un salon se află chiar automate motani, care cântă la diverse instrumente, păstrate cu grijă şi cântând o melodie veche, spre deliciul copiilor din grup. Ghida ne deschide încăperile rând pe rând şi trecem prin viaţa conţilor de Breteuil ca printr-un basm cu personaje istorice şi de poveste deopotrivă. Castelul are de toate, la scară, inclusiv o capelă mică şi o pivniţă cu vinuri. Bucătăria e spectaculoasă, are 3 încăperi, una pentru cofetar, alta pentru bucătărese şi alta pentru locul de luat masa al slugilor. Apoi, după ce vedem într-o vitrină condurul Cenuşăresei şi ascultăm reconstituirea poveştii "Frumoasa din Pădurea Adormită", ieşim în parcul ce înconjoară castelul şi găsim în diverse chioşcuri reconstituiri ale principalelor basme ale lui Perrault, Tom Degeţel, Scufiţa Roşie, Cenuşăreasa, Pielea de măgar şi altele. Soarele toamnei târzii ne însoţeşte generos, într-o zi unicat printre atâtea ploioase, care ne-au întunecat săptămâna. Culorile ultimelor dalii şi clopoţei din grădină contrastează cu frunzele ruginii şi în pădure, freamătul toamnei ne aduce aminte de ecourile verii. La porţile castelului, o mică gardă napoleoniană face exerciţii pentru spectacolul nocturn, în uniforme de epocă, strigând "Pentru împărat !". O clipă, suntem ca şi copiii din Tom Degeţel, pierduţi în lumea poveştilor, aşteptând parcă un căpcăun să ne sperie printre castane şi frunze moarte, prin labirintul din gard viu care ne primeşte jucăuş şi în care reuşim să ne rătăcim puţin, întârziind încă prin vremea copilăriei. Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta, cu tot...