vendredi 12 novembre 2010

Cântecul toamnei






Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.

Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure

Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à la
Feuille morte.

...şi-n acest geamăt al lui Verlaine din vremuri apuse, muzica lui Leo Ferre aduce ceea ce lipseşte toamnei cenuşii ce plânge la fereastra mea, un strop de armonie de jazz, o scânteie care încălzeşte sufletul şi ceaiul vanilat într-o după-amiază oarecare...

Aucun commentaire: