Douăsprezece poveşti de ciocolată - Patru - Christmas pudding

Deşi forma finală a apărut în epoca victoriană, faimosul pudding englezesc a apărut prin 1420, provenind din două surse diferite. Iniţial nu a fost un desert, ci o formă de conservare a cărnii la sfârşitul sezonului, când multe abatoare lucrau în exces, datorită penuriei de furaje. Carnea era stocată în saci de pânză, alături de fructe uscate, care acţionau ca nişte conservanţi naturali. Tartele enorme de carne tocată şi uscată puteau fi folosite apoi de sărbători pentru a hrăni un mare număr de persoane. Strămoşul budincii moderne era însă Plum pottage, compus dintr-un amestec de carne şi legume din epoca romanilor. Preparatul era gătit la cazan, la foc mic, adăugându-se fructe, zahăr şi arome. Pe vremea reginei Elisabeta I, s-au adăugat prune uscate, amestecul având un asemenea succes, încât a devenit cunoscut sub denumirea Plum pudding. Amestecul era servit de ziua recoltei şi nu de Crăciun. O variantă ceva mai puţin uscată conţinea ouă, coniac şi uneori bere brună.
În sec. al XVIII-lea, după dezvoltarea conservanţilor, conţinutul în ingrediente sărate a scăzut şi a crescut cel în ingrediente dulci. Abia prin 1830, amestecul a devenit un desert în sine, s-a adăugat cacao şi a devenit prăjitura emblematică a Crăciunului englezesc. Tradiţia spune că fiecare membru al familiei amesteca o dată ingredientele, pentru a-i merge bine tot anul, de la est spre vest, în memoria regilor magi, punându-şi o dorinţă. În amestec se punea fie un inel, pentru a vedea cine se va căsători în anul ce urma, fie o monedă de argint, pentru prosperitate.
În prezent, delicioasa budincă dolofană de ciocolată se serveşte cu un sos din unt topit cu zahăr glasat şi coniac. Anual, în prezent, regina Angliei alege budinca anului, oferind-o în mod tradiţional tuturor angajaţilor ei.
...Plutind în aromă de brandy şi sclipindu-şi rămurica de ilice, budinca tronează pe masa sărbătorească de Crăciun, fie că-i aparţine zâmbitoarei doamne Marple sau urâciosului Ebenezer Scrooge, dansând în arome apetisante, poate mai mult pentru cei mari decât pentru cei mici, într-un vals reţinut de secol 19, printre batiste de dantelă tamponând discret obraji încinşi de focul din şemineu, haine de catifea şi corsete, bonete şi gulere englezeşti, rudele gulerului papion de azi, lavaliere de mătase şi piepturi bombate. Bucuria e reţinută, tipic englezilor, doar copiii bat din palme şi aşteaptă să guste mingea de ciocolată în jurul căreia fantezia doamnei Meredith, bucătăreasa, a aprins flăcări mici, flambând bunătate de sos, care aruncă scântei. Încăperea se umple de arome de ciocolată şi coniac, lichiorul de ouă umple paharele gros şi privirile devin tot mai scânteietoare, în vârtejul sclipitor al serii...