Fireşte că aş fi putut vorbi despre rulada sub formă de buturugă de Crăciun, comună Franţei şi Belgiei, dar prefer să scormonesc puţin în istorie şi tradiţie şi să mă refer la un desert tradiţional, oferit copiilor belgieni în dimineaţa de Crăciun. Tradiţia datează din secolul al IX-lea. E un cozonăcel împănat cu pepite de ciocolată, care se mai numeşte şi pâinea lui Iisus, simbolizând scutecul Domnului. Pe cozonac se aşază o figurină din zahăr reprezentând pruncul şi se adaugă mici ornamente de cretă, pe care copiii le recuperează şi se distrează apoi desenând pe tăbliţe cu ele. Se spune că în noaptea de Ajun, Iisus pune cozonăcelul sub perna copiilor cuminţi. Denumirea variază în funcţie de regiune şi poate fi coquille, cougnole, Jésus, volaeren, quéniole, bonhomme. Cea mai răspândită denumire e cougnou şi se presupune că provine din latină, de la cuvântul cunae, care înseamnă leagăn. În unele zone, cozonăcelul era premiul unui joc de cărţi desfăşurat în seara de Ajun în cafenele, apoi dăruit copiilor.
Recent, cozonăcelul a fost împănat cu stafide şi apoi cu bucăţele de ciocolată.
Ce poate fi mai plăcut de Crăciun decât să dăruieşti ? Şi cine merită cel mai dulce dar, dacă nu copiii ? În nevinovăţia lor, ne aduc aminte de noi, cei necorupţi de legi şi reguli sociale, de politeţe, economice, financiare, politice şi de tot felul. Eram cu toţii sinceri, nu cunoşteam convenienţe şi nu ne interesau alte legi decât ale imaginaţiei. Printre jucării şi ciocolată, acolo se clădea adevărata viaţă, cea bogată, cea nouă în fiecare zi, în universul de sub masă sau din căsuţa de păpuşi, printre ursuleţi şi tăbliţe de desenat, încă necorupţi de jocurile violente ale computerelor, în lumea aceea magică a lui "se făcea că..." şi a lui "ziceam că eram..."
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire