- Cafe qui parle (Cafeneaua care vorbeşte)
- Chez Bebert (La Bebert)
- La mer autrement (Marea, altfel)
- La queue du chat (Coada pisicii)
- Le verre de sable (Paharul de nisip)
- Le chien qui fume (Câinele care fumează)
- Le cirque a puces (Circul puricilor)
- Le fauteuil hanté (Fotoliul bântuit)
- Le Philos'off (Filoz'oful)
- Le trait d'union (Liniuţa de unire)
- Les galettes de tante Olympe (Prăjiturile lui tanti Olympe)
- Les Zazous (Zăpăciţii)
- Mon p'tit doigt m'a dit (Mi-a spus degetul cel mic)
- Les omelettes de mere Poulard (Omletele mătuşii Poulard)
- L'homme de bois (Omul de lemn)
- Pourquoi les poules (De ce găinile ?)
În fond, francezii să n-aibă umorul lor ? Doar românii să deţină recordul hohotului de râs în faţa crâşmei când citea "La trei ochi sub plapomă" ? Sigur că nu, doar umorul e universal...
1 commentaire:
Foarte frumoasă postarea. (Cred că ar fi interesant de aflat povestea fiecărui nume, dacă există).
... Şi o mostră de pe la noi: "Adio foame", "La Gogoşaru", "Adio mamă", "Doi cocoşi".
Enregistrer un commentaire