vendredi 26 octobre 2012

Cheia

O aştept de cel puţin trei ani. Ba chiar mai mult, de prin 2004, fiindcă şi în România împart spaţiul vital. Mi-am închipuit-o în atâtea feluri şi mi-am dorit-o de atâtea ori, încât acum, când mă uit la ea, aproape că şi-a pierdut forma. A rămas doar însemnătatea ei luminoasă, gândul unui nou început şi bucuria lină a unui vis împlinit. A venit când nici n-o mai aşteptam, când mă resemnasem să admir la alţii ceea ce eu nu mai aveam de mult, a venit fără surle şi tobe, într-un răstimp de o săptămână, când s-au deblocat toate nesperat de rapid, nesperat de bine. A apărut, ne-a zâmbit şi s-a materializat. Ne-a deschis visul, ne-a arătat viitorul şi s-a ascuns în locşorul ei predestinat. Acum o săptămână încă admiram ferestre luminate şi suspinam la gândul că se apropie încă un Crăciun fără suflet, cu un pom care va sta într-un loc separat, neînsoţit de dragostea noastră, singur între mobile străine. Acum o săptămână eram încă dezrădăcinată şi amară, nostalgic desenând pe condensul geamurilor căsuţe cu coşuri de fum, locuite. Acum o săptămână priveam lumea de la fereastra Fetiţei cu Chibrituri şi roteam visuri calde şi aromate în minte. Azi avem în fine o "acasă". Avem o cheie.

3 commentaires:

Tasha a dit…

S-O FOLOSESTI CU SANATATE!! cu multa bucurie in suflet...sunt chei importante in viata noastra de care trebuie sa avem mare grija, e adevarat ca se pot confectioana si replici...dar autenticul ramane tot autentic!

bubumaia a dit…

Săr-mâna, coană Efimițo!
Să fie de multe, multe ceasuri bune!
Să fie de viață caldă și liniște înăuntru casei!
Să-ți râdă ochii când ești în colțul străzii și uiți de cele rele numa-ndată ce atingi portița. Pune un pled pe lângă sobă și ai grijă să-ți steie inima lipsită de griji imediat ce-i treci pragul.
Tare mă bucur pentru tine și-am simțit nevoia s-o știi și tu.

Vocea-de-departe a dit…

Mulţumesc tuturor ! După o aşteptare de câţiva ani şi încă vreo lună de reparaţii şi zugrăveli, în fine, avem o "acasă" a noastră, tocmai când nu mai speram. Autentică, da, Tasha. Mulţumesc, nene Bubule, abia aştept să ne mutăm definitiv în ea. Iar bucuriile, cu voia matale, să vie înzecit la cei ce le urează !