vendredi 24 janvier 2014

Concert

E o atmosferă specială. Toţi muzicienii sunt febrili, unii repetă, alţii îşi verifică instrumentele, unii le curăţă. Se instalează portative şi scaune. Toată lumea e la ţinută de seară, costume, cravate, rochii de seară sau pantaloni. Mult negru, alb şi negru, ca într-un film ce aşteaptă să fie prezentat. Reflectoarele clipocesc, scena e aproape plină. În jurul meu, oamenii vin şi pleacă, unii cu câte două-trei instrumente în mână. David, dirijorul, are câte o vorbă bună pentru fiecare, e ca un părinte grijuliu cu copiii lui, ca o cloşcă. Sala e pregătită cu câteva mese şi ringul de dans. În curând vor sosi invitaţii. David vrea să repete puţin începutul la câteva piese. Agită mâinile, fredonează şi deodată toţi pornesc ritmurile sud-americane. Peter Pan, la percuţie, zornăie în ritm din maracas-uri, încântat. Lângă el, tânărul Antoine la baterie s-a dezlănţuit. Iar fata cu tamburina ţine şi ea ritmul. Îmi plac atenţia de pe faţa lor şi produsul finit, în ritmuri alerte latino. Nu văd sala, din culise sunt în unghiul mort, dar nu mă deranjează, am venit să ascult, nu să văd ceva. E zi de concert şi ritmul banal al zilelor săptămânii s-a întrerupt pentru o oră şi jumătate, cu orchestra Armonia din Sucy. Să evadăm...

1 commentaire:

bubumaia a dit…

Și ce grozav este când totul iese așa cum ți-ai dorit!
Nici un falset, nici un contratimp, nici o disarmonie! Doar hrană pură pentru suflet.
Și aplauzele!
Și bucuria ta pentru bucuria lui!
E darul Domnnului pentru voi, Voce. Cel care diluează, face uitat cenușiul și urâtul.